Comoara de la Sânnicolau Mare

      „Pe strada ce se numeşte azi strada Comorii, din partea numită "Sighet", un ţăran localnic, Pera Vuin, a descoperit în anul 1799 o comoară ce avea să facă celebră localitatea. Săpând în curtea casei el a găsit un număr de obiecte din aur, pe care le-a depozitat în casă. Ulterior a încercat să le vândă pe piaţă, întâi la Sânnicolau - un număr de cinci obiecte - apoi la Timişoara - unde le-a vândut la diverse persoane.
Proprietarul pământului, Nacu, a aflat de vânzarea unor obiecte, săteanul neştiind că sunt de aur, şi a cerut restituirea acestora. Strâns cu uşa de către autorităţi, Vuin a fost silit să indice numele celor ce le-au cumpărat. După o goană asiduă au fost recuperate 23 obiecte în greutate totală de 9,959 kg aur. Deşi se pare că au fost în întregime recuperate, persistă totuşi o uşoară umbră de îndoială, întrucât vânzătorul a putut să uite numărul  exact cât şi locurile unde le-a vândut. Adunate, obiectele au luat drumul Vienei, azi aflându-se la Kunsthistorisches Museum din Viena."

 Fragment de text din„Cultură şi civilizaţie medievală la Mureşul de Jos - Comunităţi, populaţie şi habitat într-un spaţiu de interferenţe culturale" de Ioan Haţegan, Editura "Almanahul Banatului" - Timişoara, 1995.
 

Legende locale despre comori au tulburat şi tulbură şi acum viaţa multor oameni ai locului. Celebru este cazul surorilor Stoicănescu.